Sunt unul dintre puținii oameni pe care îi cunosc care au șansa de a face zilnic la serviciu exact ceea ce le place cel mai mult. 😊
Dar lucrurile nu au stat așa încă de la început…
Deși am început în forță… În vara lui 1994, numele meu deschidea lista candidaţilor admişi la Academia Forţelor Aeriene. Primul admis!… în condiţiile unei concurenţe de 4 candidaţi pe un loc. Am fost fericit, nu atât pentru performanţa în sine, cât pentru că am reuşit să le fac o bucurie imensă părinţilor, consilierii mei vocaţionali, care îmi prevesteau încă din liceu o carieră militară de succes.
Au urmat apoi 4 ani de şcoală militară, în regim de cazarmă, şi un an de şcoală de aplicaţie pentru alegerea specialităţii, opţiune pe care am încredinţat-o universului, dând la propriu cu banul, împreună cu fratele meu de cruce, Gogu. Aşa am ajuns comandant pluton lansare în divizionul de rachete sol-aer din Mihai Bravu, situat undeva la jumătatea distanţei Bucureşti-Giurgiu.
După 3 ani de instrucţie cu militarii în termen, am reuşit un transfer către Statul major al Forţelor Aeriene, ca redactor al revistei „Cer Senin”. Şi, într-adevăr, norii din viaţa mea au început să se risipească. În primul rând, pentru că reuşeam să petrec mai mult timp alături de Cherie, cu care mă căsătorisem in 1999 şi pe care o adusesem cu mine în Bucureşti, cu promisiunea fermă că vom reveni în Braşov, o dată cu primul copil care va veni în viaţa noastră. În al doilea rând, pentru că mi-am redescoperit pasiunea pentru scris şi pentru că am făcut echipă cu nişte oameni sufletişti, care m-au ajutat să înţeleg că şi viaţa militară poate fi frumoasă.
Pentru că îmi place să fac lucrurile ca la carte, o dată cu preluarea rolului de redactor, m-am înscris la master-ul de management al organizaţiilor mass-media organizat de Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din Bucureşti.
Acolo l-am cunoscut pe Romeo Creţu, care preda cursul de management, şi care se evidenţia clar faţă de ceilalţi profesori prin abordarea preponderent interactivă şi pasiunea cu care ne vorbea despre leadership şi dezvoltare personală. Atitudinea lui mi-a inspirat dorinţa de a explora la rândul meu aceste domenii, ceea ce m-a făcut să păstrez legătura cu el şi să-i cer consecvent să-mi recomande cărţi care abordează pragmatic temele leadership şi dezvoltare personală.
Romeo a devenit mentorul şi prietenul meu. Cu această ocazie a aflat şi de planul meu de a reveni la Braşov o dată cu primul copil. La un moment dat, Ama s-a alăturat cu entuziasm şi voioşie familiei noastre, iar Romeo mi-a propus un parteneriat, care viza deschiderea unui punct de lucru al companiei HRD Dezvoltare Resurse Umane în Braşov, ceea ce-mi oferea oportunitatea de a intra în domeniul fascinant al reurselor umane.
A urmat demisia din Forţele Aeriene, cu numai 3 luni înainte de avansarea la gradul de căpitan. A fost o decizie tristă pentru părinţii mei şi a urmat o perioadă dificilă, din perspectivă financiară, pentru familia mea. La momentul respectiv, piaţa din Braşov nu era tocmai pregătită pentru a accesa servicii de training, consultanţă şi recrutare. Prin urmare, după numai un an şi jumătate, am încheiat, din păcate fără succes, primul meu experiment în rolul de antreprenor.
A început o perioadă dificilă, în care am alternat lucrul pe proiecte punctuale, cu perioade dureroase de şomaj. Singura rază de soare din acea perioadă a fost apariţia lui Alex, care s-a alăturat familiei noastre, reuşind să ne binedispună cu râsul lui inconfundabil. Aveam acum doi copii minunaţi, care îmi dădeau energia de a merge mai departe, în ciuda tuturor obstacolelor care îmi îngreunau în acea perioadă drumul către succesul profesional.
În 2010 am avut oportunitatea de a mă alătura echipei Schaeffler România, una dintre cele mai mari companii de producţie din Braşov, căreia îi datorez foarte mult, din perspectiva stabilităţii financiare şi a contribuției consistente pe care a avut-o la dezvoltarea mea profesională.
Proiectul care m-a ajutat să cresc cel mai mult profesional este Lean Coaching, pe care l-am demarat în 2015, în calitate de manager de proiect, şi prin care ne propuneam dezvoltarea echipei de management, atât în domeniul abilităţilor de leadership, cât şi în cel al îmbunătăţirii continue.
În acest proiect am avut oportunitatea de a participa la două programe consistente de formare în coaching, acreditate de ICF, unul în coaching individual, iar celălalt în coaching de echipă.
Contribuţia cea mai mare la dezvoltarea expertizei mele, însă, a avut-o activitatea practică, pentru că am avut oportunitatea de a lucra consecvent cu 189 de manageri, livrând peste 1000 de ore de training şi facilitând peste 600 de ore de coaching.
Beneficiind de un buget generos la startul acestui proiect, am avut oportunitatea de a lucra cu 3 furnizori cu expertiză consistentă şi cu renume bun în piaţă, care ne-au ajutat să ne dezvoltăm propria echipă de coach-i interni.
A fost însă o mare provocare şi un consum consistent de resurse, cuantificate în bani, timp şi energie, pentru a găsi abordarea optimă de coaching care să funcţioneze eficient în relaţia manager-angajat la toate nivelurile organizaţiei, generând îmbunătăţirea performanţei individuale şi de echipă pe termen mediu şi lung.
A fost un proces dificil, care a durat 5 ani, pe parcursul cărora am avut parte de multe momente de „Aha!”, dar, mai ales, la finalul căruia am găsit alternativa optimă din perspectiva raportului efort-beneficiu, în care coaching-ul intern merită a fi implementat în orice organizaţie care vizează succesul sustenabil pe termen lung.
Aceasta este soluţia pe care mi-am propus să o duc mai departe, în calitate de freelancer, către acele organizaţii care au înţeles deja faptul că aplicarea instrumentului coaching nu este o modă trecătoare, ci o condiţie esenţială pentru performanţa oricărui manager şi pentru motivarea angajaţilor în vederea atingerii obiectivelor ambiţioase asumate la nivel individual şi de echipă.
Am încredere că rolul de freelancer pe care tocmai mi l-am asumat este de bun augur, fiind o sursă consistentă de motive de satisfacţie nu doar în viaţa personală, ci şi în cea profesională, o dată cu fiecare client pe care îl voi sprijini să își atingă în mod eficient obiectivele.
În plus, rolul de freelancer mă va ajuta să rămân conectat zi de zi la misiunea mea personală – aceea de a-i inspira pe oameni să se dezvolte şi să obţină succesul în rolurile pe care şi le-au asumat.
Se spune că, în viaţă, uneori ai succes, iar alteori înveţi. Succesul e fain! Procesul învăţării, însă, este uneori costisitor şi dureros, generând frustrări şi sentimente neplăcute, greu de gestionat.
Vestea bună este că există şi o cale uşoară – aceea de a învăţa de la un partener care deţine deja reţeta succesului în domeniul tău de interes.
Ţinem aproape!
